„... oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,” (Evrei 9:27)

Păstorul Wilhelm Busch în cartea „Isus destinul nostru„ povestește următoarea întâmplare: „Într-o zi, un tânăr vine la bătrânul lui unchi și-i spune: „Unchiule, felicită-mă! Mi-am luat bacalaureatul!” „Frumos! „ răspunde unchiul, „uite o bancnotă de douzeci de mărci ca recompensă, cumpără-ți ceva care să-ți facă plăcere. Și acum spune-mi, ce proiecte ai?” „Acum”, răspunde băiatul, „acum o să studiez. Vreau să mă fac jurist”.”Frumos”, spune unchiul, „și apoi?” „Ei, apoi mă gândesc să fac stagiul la Tribunalul suprem”. „Frumos”, spune unchiul, și apoi?” „Ei, apoi o să fiu asesor la o curte de apel”. „Frumos”, spune unchiul, și apoi?” „Ei, unchiule, voi căuta o fată potrivită, mă voi însura și voi întemeia o familie”. „Frumos”, spune unchiul, „și apoi?” „Da, sper să devin un om mare, un președinte de curte de apel sau procuror al Republicii”. „Frumos”, spune unchiul, „și apoi?” „Da, unchiule” - tânărul începe să se enerveze - „cred că o să îmbătrânesc și o să mă pensionez”. „Frumos”, spune unchiul, „și apoi?” „Ei, apoi mă retrag într-o regiune frumoasă, îmi fac o căsuță și încep să cultiv căpșuni”. Frumos”, spune unchiul, „și apoi?” Nerăbdarea puse stăpânire pe tânăr. „Ei, o să mor odată”. „Așa, spune unchiul, și apoi?” Tânărul nu mai râde. Îl cuprinde spaima. „Da, voi muri – și apoi... ” „Și apoi? ? ?” întreabă unchiul. „Unchiule”, răspunde el, „la asta încă nu m-am gândit niciodată”. „Cum”, spune unchiul, „ți-ai luat bacalaureatul și ești așa de prost că nu vezi mai departe decât vîrful nasului? Un om căruia Dumnezeu i-a dat rațiune n-ar trebui să fie mai prevăzător? Ce va fi după aceea?” Atunci tânărul răspunde repede: „Unchiule, ce va fi după moarte nu știe nimeni!” „Te înșeli, băiete”, spune unchiul, „există cineva care știe ce va fi după moarte. Acesta este Isus. Și El a zis: „Lată este calea care duce la pierzare... ” După moarte vine judecata lui Dumnezeu. Și atunci ești ori pierdut, ori salvat”.

Ne este dragă tuturor viața și facem tot ce putem să o fericim, vine însă ziua când trebuie să ne oprim, când trebuie să părăsim lumea aceasta cu tot ce am iubit. Ne displace tuturor să ne gândim și să vorbim despre moarte și mai ales despre propria moarte. Înțelept este însă omul care își face iarna car și vara sanie, spunem noi. Înțelept este omul care nu ignoră faptul că îi este rânduit ca într-o zi să părăsească lumea aceasta, și se pregătește în consecință, pentru că, spune Biblia: „... oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”. Petru Popovici în cartea „Există viață după moarte!”, vorbind despre Judecată scrie: „Celor mai mulți le indisplace. Unii caută să altereze cuvintele despre judecată, ca nu cumva să sperie pe cineva. Alții vorbesc doar despre dragostea lui Dumnezeu, neglijând total dreptatea și sfințenia Lui. Apostolul Pavel nu s-a sfiit să le vorbească despre judecata lui Dumnezeu și savanților greci, ba chiar și dregătorului Festus... Biblia ne înștiințează că va veni o zi a judecății. Pocăința lui John Bunyan a fost determinată, conform spuselor sale, de cuvintele: „Fugi de mânia viitoare!”

Traian Dorz are câteva versuri în poezia „Vine încet amurgul”, care dau de gândit: „Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă / Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă / Tainele tăcerii spun ciudate şoapte :/ Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte? / Unde dormi la noapte? /// Vine încet plecarea ca o judecată / Un vârtej la capăt are calea lată / Dacă de la ceruri au să te alunge, / Unde te vei duce, unde vei ajunge? / Unde vei ajunge? /// Vine încet sfârşitul ca o despărţire / Ori spre întuneric, ori spre strălucire / Vine viaţa care veşnic nu va trece / Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece? / Unde-o vei petrece?”